Omega X

2 Martie 2011

Marea Britanie, Londra, 31 august 2029, ora locala originala 11:00.

– Domnule preşedinte, pilotul m-a anunţat că ne-a fost acordată permisiunea de aterizare. E timpul să veniţi în salon.
– Bine, colonele, mulţumesc, răspunse Willkinson ridicându-se şi adunându-şi sub braţ hârtiile pe care tocmai le studia.
Colonelul Smith făcu un pas în lateral pentru a-i permite preşedintelui să iasă din micuţul dar luxosul birou însă nu îl urmă pe coridor. Acesta se opri în cadrul uşii şi se întoarse către militar:
– S-a întamplat ceva, colonele?
– Domnule presedinte… îmi permiteţi să vorbesc deschis?
– Sigur. Spune!
– Nu îmi place această conferinţă. A fost organizată prea în pripă, nu s-au luat toate măsurile de siguranţă…
– Colonele – îl întrerupse Willkinson – ce oră este?
Smith clipi descumpănit.
– Domnule?
– Te rog să-ţi verifici ceasul şi să-mi spui ce oră este, repetă preşedintele.
– Unsprezece şi cinsprezece minute, domnule.
– Acum uită-te în dreapta ta şi zi-mi ce vezi.
– Soarele, domnule, răspunse militarul clipind iar, de data aceasta jenat de lumina puternică ce pătrundea prin hublouri.
– Ce face soarele, colonele? întrebă Willkinson.
– Apune, răspunse Smith cu jumătate de glas, intuind unde vrea să ajungă cu conversaţia preşedintele.
– Ah! Deci soarele apune… se prefăcu meditativ şeful de stat. Vasăzică la unşpe şi un sfert AM soarele apune… Atunci, ce facem, colonele? Luăm micul dejun sau cina? Nu crezi că aspectele astea trebuie lămurite? Nu mai putem lăsa totul în voia sorţii. Cineva trebuie să ia iniziativa.
Zicând acestea, se întoarse şi porni pe culoarul îngust către prora aeronavei. Smith îl urmă îndeaproape, protestând:
– Cu tot respectul, sunt de părere că această conferinţa este inutilă. Aceste probleme se puteau rezolva şi acasa…
Între timp ajunseseră în salon. Membrii consiliului de securitate ocupau deja locuri pe somptuoasele fotolii din lemn lăcuit şi piele rubinie şi aveau centurile puse. O stewardesă aduna paharele şi scrumierele de pe măsuţe, verificând în acelaşi timp respectarea protocolului de siguranţă în vederea aterizării. Colonelul se văzu nevoit să coboare tonul vocii:
– Ruşii dezvoltă în ultimul timp activităţi destul de dubioase încat să iau în considerare faptul că ar putea întreprinde ceva nesăbuit. Atât de nesăbuit încât să nu mai consider sigur nici un loc în afara teritoriului naţional.
Preşedintele se aşeză pe unul dintre fotoliile goale mai îndepărtate de restul celor prezenţi. Ochiul vigilent şi rutinat al militarului superviză discret închiderea corectă a centurii lui Willkinson apoi îşi îndreptă atenţia către propria centură.
– Colonele, ăsta este cel mai sigur avion din lume, spuse preşedintele, bătând uşor cu palma în tapiţeria fotoliului. Şi nu zic asta gândindu-mă la sistemele de siguranţă ci la ceea ce simbolizează. Chiar dacă ar avea fuselajul din hartie, tot avionul cel mai sigur din lume ar fi. Pentru că e un teritoriu al Statelor Unite. Atacarea lui echivalează cu a declara razboi Americii. Nici măcar ruşii nu sunt atât de nesăbuiţi… Mai bine ţi-ai îndrepta atenţia către conferita care urmează. Sunt obosit şi vreau să termin cât mai repede cu balamucul ăsta. După ce staff-ul internaţional va urca la bord, vreau să preiei tu personal comanda avionului. Eşti la curent cu protocolul?
– După ce staff-ul International va urca la bord voi survola numai spaţiu aerian neutru până la sfârşitul întrevederii, păstrând un canal de comunicare deschis în permanenţă cu escadrila ONU care ne va escorta, recită Smith ca o litanie sumarul protocolului.
În secunda imediat următoare auziră în difuzoare vocea pilotului care anunţa începutul aterizării. Aeronava se înclină uşor spre proră. Turaţia motoarelor scăzu imperceptibil, păstrând pentru câteva minute linia descendentă. În ciuda luminii slabe a apusului, prin hublou se putea vedea clar pământul apropiindu-se din ce în ce mai repede. Apoi o bubuitură asurzitoare în stânga îi aruncă pe toţi în ghearele panicii. Aeronava se zgudui violent apoi începu să se încline spre dreapta.
– Ce dracu’ se…
Preşedintele recunoscu vocea secretarului apărării dar sfârşitul întrebării fu acoperit de un scrâşnet puternic apoi totul începu să se învârtă. Flăcările, luminile pistei de aterizare, asfaltul, masca de gaze, aripile avionului, totul se derula prin faţa ochilor lui Willkinson, haotic, caleidoscopic, halucinant…
– …de urgenţă, îl auzi pe Smith zbierând undeva foarte aproape de el. Preşedintele trebuie să părăsească aeronava. Repet. Preşedintele trebuie să părăsească aeronava.
Acestea fură ultimile cuvinte pe care le mai auzi preşedintele. Explozia rezervorului de combustibil de la babord dezintegră avionul prezidenţial în aceeaşi clipă în care sus pe cerul purpuriu, o altă explozie distrugea avionul de vânătoare neidentificat care lansase racheta teroristă.

(Va urma…)

Anunțuri

7 răspunsuri to “Omega X”

  1. […] ăsta era de fapt un pretext de a vă spune că am publicat două noi capitole la Omega (10 şi 11) fără a părea că mă laud. E tot cu un avion şi-acolo. Ceva mai meseriaş decât ăsta […]

  2. arcadia said

    Hmmm… Acum o să stau cu sufletul la gură să văd dacă Smith a găsit o soluţie să-l salveze pe preşedintele Willkinson. 😛

    • Victor said

      Păi citeşte şi capitolele precedente. Dacă Jackson îi zice lui Coldstone „domnule preşedinte” în capitolul următor o fi vreun motiv, nu? 😀 Te-am trimis la capitolele precedente ca să afli cine-i Coldstone.

  3. Carmen Negoita said

    Cam scurt capitolul XI în care n-ai oferit prea multe detalii, dar suficiente cât să te facă să aştepti pe următorul. Suspansul din capitolul X mă face să mă întreb cine a mai fost la mijloc în „accidentul” provocat. Oare voi afla răspunsul în capitolul XII? 😀

  4. bogdan said

    ai drepate Victor, împreună cu scurtul capitol care urmează, se leagă o mulțime de informații. este OK. pentru narațiune, dar nu și pentru unele din personajele tale 😛 (dar întotdeauna mi-au plăcut autorii care au știut când să sacrifice unele piese pentru un țel mai înalt)
    mai observ că ai accelerat ritmul, ai adâncit intriga internațională. acum aș vrea să văd cum va evolua toată tărășenia… aștept continuarea 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: