Omega IV

23 ianuarie 2011

Rusia, Moscova, 8 februarie 2029, ora locala 14:15

Vladimir Ivanici se lăsă percheziţionat de gorilele preşedintelui, lăsă arma la intrare şi apoi pătrunse în coridorul întunecat. Căldura umeda din interior, în contrast cu gerul de-afară, il izbi aproape cu violenţă. Îşi dădu jos haina şi fularul şi îşi continuă drumul.
Covoarele groase – chiar el aranjase aducerea lor din Kazahstan, odată cu returnarea ultimelor echipamente de la Baikonur – absorbeau zgomotele paşilor. Din capătul opus al culoarului ajungeau până la el hohotele de râs şi vocea dogită de tutun a lui Bârşnov. Uşa imensei băi era deschisă şi Ivanici intră, încercând să distingă prin aburul dens feţele celor prezenţi.
În încăpere se făcu brusc linişte. Nu se mai auzeau decât şuieratul aburilor din cazane şi clipocitul molcom al apei. Un buştean trosni sub focul înteţit. Cineva făcu un semn şi cele cinci fete goale din bazin iesiră repede, se acoperiră cu prosoape şi, într-o linişte totală, se strecurară afară prin spatele lui Ivanici.
– Aaah!… Vladimir! exclama Bârşnov, distrăgându-i atenţia de la sânii imenşi ai ultimei fete care se făcea nevăzută pe lângă el. Frumoase, nu? Ucrainience de prima mână. Cele mai focoase din câte există. Vino, vino! Fă-te comod. Ce veşti îmi aduci?
– Mă tem că nu prea bune, răspunse Ivanici, rămânând în picioare în cadrul uşii.
Ochii săi îi iscodeau cu atenţie pe cei prezenţi în imensa saună. Toţi stăteau cu ochii aţintiţi asupra sa, dar nu scoteau nici un sunet.
– Poţi să vorbeşti nestingherit, îi zise Bârşnov, observându-i ezitarea. Ai descoperit bârlogul profesorului?
– Nu încă, dar acum îl avem pe Coldstone la mână. Dacă reuşim să-l eliminam pe Willkinson, partida e ca şi câştigată.
– Vladimir, Vladimir, Vladimir… oftă preşedintele rus ieşind din bazin. Încă nu te-ai prins că nu Goldberg ascultă de preşedinte, ci invers? Ar fi trebuit să ştii asta. Eşti cel mai bun om al nostru… Afurisiţii de masoni! Nu o să le înţeleg niciodată ierarhia.
Îşi înfăşură un prosop mare în jurul burţii imense, se apropie de spion, îi puse o mână pe umar şi apoi continuă:
– Şi ce-mi ceri tu e o adevărată nebunie. Asasinarea celui mai puternic om din lume…
Pufni dispreţuitor, pentru a sublinia intenţia batjocoritoare a ultimilor sale cuvinte.
– Puternic pe naiba. Lasă-mă să mă ocup eu de asta şi ai să vezi cât e de puternic, mârâi Ivanici.
– Vladimir, tu te joci prea mult cu norocul tău. Şi într-o bună zi o să te părăsească… Fie cum zici tu. Eu nu am ce pierde, dar, dacă nu reuşeşti, vei fi primul soldat căzut pe frontul celui de-al treilea război mondial…
Făcu un semn şi una din fetele care părăsiseră încăperea mai devreme apăru repede cu o tavă pe care se odihneau o sticlă de vodkă şi două pahare. Lăsă tava pe o măsuţă de brad rudimentar finisată şi se retrase. Barşnov turnă generos în pahare şi îi înmână unul lui Ivanici.
– Pentru reuşita ta, toasta el şi îşi dădu paharul pe gat.
Ivanici ridică paharul său, răspunzându-i la toast, apoi îl depuse pe tavă fără a gusta din el. Schiţă un salut militar neglijent şi părăsi încăperea.

(Va urma…)

Reclame

3 răspunsuri to “Omega IV”

  1. […] decât un banc mediu, am zis că e prea puţin, aşa că am publicat două capitole: Omega 3 şi Omega 4. Atenţie în ce ordine le citiţi. Sper să vă […]

  2. bogdan said

    excelent Victor, îmi place că acum – după ce am fost introduși în atmosferă și am început să cunoaștem personajele – ai început să grăbești ritmul și să împletești mai multe planuri 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: