Omega I

18 iunie 2010

Belgia, Bruxelles, 23 august 2028, ora locala 19:00

Cancelarul Germaniei se foi nervos în fotoliul său.
– Fii rezonabil, Jacques. Proiectul nu este încă nici măcar în fază de expeiment. Este doar o teorie.
– Hmmm!… făcu preşedintele Franţei, scoţându-şi ochelarii. Ştiu eu?… Nu este doar un test nuclear în Pacific. Implică întreaga planetă. Şi nici măcar nu-i văd utilitatea. O văd mai mult ca o armă cu care să ne ţină în lanţ. Dar atunci nu înţeleg de ce ne mai cer consimţământul. Tu ce zici, Charles?
– Eu zic să-i dăm drumu’, răsunse premierul britanic. De data asta Goldberg a cam sfeclit-o. Cei de la Campbridge au crezut că am luat-o razna când le-am zis despre ce este vorba. Au zis că lumea e condusă de o mână de idioţi, dacă suntem în stare să credem că aşa ceva e posibil şi mai ales dacă facem din asta o chestiune de politică internaţională. Serghei?
– Veto! se răsti rusul, aplecându-şi cele 200 de kilograme spre masa întrunirii.
– Mă aşteptam la asta, dar tot nu te înteleg. Proiectul e falit din start. Dacă îi dai un vot favorabil, nu faci altceva decât să ameliorezi relaţiile cu Washingtonul. Care au cam scârţâit în ultimul timp, zise von Klaus, privindu-l peste ochelarii pătraţi
– Am hotărât. Aşa rămâne.
Serghei Bârşnov îşi scutură pipa în paharul de apă de pe masă, înjurând în rusă la adresa politicii europene antifumat, apoi se ridică şi porni agale spre ieşire. Se opri în cadrul uşii, se întoarse şi spuse:
– Dacă americanii au de gând să se joace cu soarta planetei, n-au decât. Oricum or să facă ce vor. Depinde de voi dacă or să fie răspunzători doar ei, în caz că ceva o să iasă rău. Io am terminat aici. Am auzit destul cât să mă spăl pe mâini şi să vă spun mai târziu „v-am spus io!”.
Cu aceste cuvinte părăsi încăperea.
– Când dracu’ or să renuţe la orgolii idioţii ăştia doi? întrebă Charles Winston gânditor, uitându-se lung în urma lui Bârşnov.
Von Klaus ridică din umeri cu indiferenţă.
– Pentru noi e mai bine aşa, zise el. Hai să terminăm odată cu povestea asta. Mă aşteaptă o nevastă gravidă în luna a noua la Berlin. Şi n-aş vrea să pierd marele eveniment din cauza aberaţiilor unui bătrân în prag de senilitate.
– Ceilalţi râseră, îl felicitară şi toastară cu apă în sănătatea viitorului bebeluş şi a primei doamne a Germaniei.
– Tasconi ce zice?
– Veto, bine-nţeles. Ce-ar putea zice un comunist?… Dar dacă Jacques e deacord, Italia şi Rusia devin minoritatea. Şi în felul ăsta Washingtonul ne va fi dator. Jacques, votul tău e decisiv.
– Sunt conştient de asta. Eu personal consider că nu avem nevoie să îndatorăm Washingtonul mai mult decât ne este deja. Dar dacă ţineţi atât de mult la relaţia asta… bine. Sunt de acord dacă şi Wilkinson va fi de acord cu condiţiile noastre. Până la urmă nu sunt banii noştri. Să vedem ce-o să iasă.

(Va urma…)

Reclame

2 răspunsuri to “Omega I”

  1. […] D_ _ O S _ O P I R I _ I N N U C L E O T I _ P I R O _ O S _A _ A _ […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: